La 25 iulie 1997, suplimentul "Sinteze" al ziarului "Deşteptarea" din Bacău publică pe prima pagină articolul intitulat "Ignoranţă şi tupeu" semnat de dr. Dumitru Zaharia:

."La 2 aprilie 1997, domnul Ciceu Anton, necunoscut printre istorici, a redactat şi difuzat în forma dactilografiată textul intitulat <Minoritatea maghiară din Moldova>. (.)
Acest domn, după felul cum a redactat materialul, se dovedeşte un răspânditor al neadevarului. În capitolul <istorie> el demonstrează o totală lipsă de informaţie ştiintifică în materie, preluarea unora dintre părerile istoricilor şovini, care au trecut în slujba cotropitorilor maghiari şi austro-ungari dornici săa stăpănească vatra neamului romănesc, teritoriul pe care s-a format şi dezvoltat poporul român . Acest domn este adeptul călcării în picioare a drepturilor neamurilor, al revendicării zonelor prin care au trecut triburile maghiare din munţii Altai şi până în Panonia, acelora asupra carora şi-au impus stăpănirea regii Ungariei prin razboaie, crime şi jafuri. Autorul îşi începe prezentarea prin frazele, singurele pe care le avem în vedere în acest numîr,: <În secolul IX, triburile maghiare se găseau în Atelkuz, teritoriu situat la nord de Marea Neagra, între Siret şi Don. Între anii 894-896 aceste triburi s-au stabilit în bazinul intracarpatic. Se presupune că o mică parte a populaţtiei maghiare ar fi rămas pe teritoriul de la est de munţii Carpaţi până la Nistru.> (.)
Populaţie puţin numeroasă, sub 100.000 de oameni, n-au avut posibilitatea să ocupe intregul teritoriu situat pe vaile Tisei şi Dunării. Aici au fost cunoscuţi şi descrişi de abatele Regino, aproape concomitent cu aşezarea lor în spatiul geografic arătat. Pentru a nu da loc la discuţii, reproducem cuvintele scrise de această faţă bisericeasca: <Maghiarii rătăcesc în pustietăţile panonilor şi avarilor şi işi caută hrana zilnică din vânat şi pescuit. Ei lupta mai ales cu săgeţi, pe care ştiu să le arunce cu mare dibacie din arcurile lor de lemn. Nu se pricep a lupta într-o ordine sau a asedia cetăţi; adeseori se prefac a fugi, pentru a inşela pe duşman. Nu ţin mult timp la luptă; altfel, dacă stăruinţa lor în bătaie ar egala furia primelor ciocniri, ar fi de neinvins. Se hrănesc aproape in chipul fiarelor sălbatice, cu carne cruda şi cu sânge; inima duşmanilor morţi o taie în bucaţi şi o inghit în chip de doctorie. Nu ştiu ce este mila şi cu atât mai puţin cunosc simtaminţele dictate de frica de Dumnezeu sau de datoria către rudenii.> (.)
Îi amintesc falsificatorului istoriei neamului românesc ca Otto, episcop de Friesing in 1150, a scris despre unguri şi i-a caracterizat ca oameni urâţi, cu ochii afundaţi în orbite, marunţi, barbari, sălbatici".

Cotidianul de joi, 10 septembrie 1998, publică la rubrica Dezvăluiri articolul: "Înca o datorie pe care statul român nu şi-o îndeplineşte: Ceangăii - români get-beget - sunt lăsati pradă influenţei maghiare", sub semnătura lui Igor Drag. (Precizăm că în prezent ziarul Cotidianul are alţi acţionari şi o altă echipă redacţională)

."Practic, ceangăii nu vorbesc o limba care să se numească "ceangăiască". Aceştia folosesc un soi de idiom al limbii române arhaice, împănată la zece cuvinte cu un termen din limba maghiară. (.) majoritatea turuie româneşte, câ ar fi păcat cu aşa grai dulce ca mierea să se prefere ronţăirea zahărului cubic. Citiţi şi comparaţi: Sini ari noroc ari/ Puni Kiatri si rasari/ Eu am pus si busuioc/ Si n-o rasarit giloc/ Bati-l puscia noroc! Sunt convins că toţi românii pot întelege aceste versuri, dar parca şi jalea e mai jale daca le plângi pe româneşte: Cine are noroc are/ Pune piatra si rasare/ Eu am pus si busuioc/ Si n-o rasarit deloc/ Bata-l pustiul noroc!"" (.)
Osz Eross Peter arata ca "graiul ceangăiesc este dialectul cel mai vechi al limbii maghiare". Adica hunii lui Attila vorbeau cam asa autohtonilor transilvaneni pe care îi jefuiau în incursiunile lor: "Sara buni, gospodari/ La anu si la multi ani/ Asta-i casi luminoasi/ Feci harnici, frumoasi". Traducerea este inutila pentru cititorii de limba română. Ar fi interesant de ştiut cât poate întelege din stihurile ceangăieşti un maghiar de la Budapesta. Pentru aceasta, traducem: Sara buna gospodari/ La anul si la multi ani/ Asta-i casa luminoasa/ Fete harnice, frumoase.

Din interviul cu Stefan Erdes, decan romano-catolic de Bacău:
"Ameninţarea vine de la Budapesta, via UDMR!"

- Limba ceangăilor este maghiară romanizată sau română maghiarizată ?
-Nici, nici. Este limba română veche, cu foarte mici adăugiri din lexicul maghiar. În Moldova au fost şi misionari unguri. Aşa cum sunt astăzi, au fost şi atunci, adică şovini. S-au străduit din răsputeri să introducă în graiul autohton şi elemente ale limbii lor. Pe ici, pe colo, din păcate, au reuşit. Cert este insă că această aşa-zisă limbă aproape că a dispărut. O mai ştiu doar cei foarte bătrâni.
- Se simt ceangaii agresaţi spiritual, şi dăcă da, de către cine anume ?
- Sigur că da. Ameninţarea vine de la Budapesta, via UDMR. Nu dau nume de personae, se stiu ele mai bine. Cert este că se folosesc, cel puţin în zona Bacăului, de câţiva oameni care sunt fie foarte săraci cu duhul, fie foarte lacomi. Şi mă refer mai ales la conducerea Asociaţiei Maghiarilor Ceangai din Moldova.
- Ceangăii nu au vrut să fie maghiarizaţi, şi nu vor nici acum, la sfărşit de mileniu, arătăndu-şi clar resentimentele faţa de UDMR şi Budapesta. Totuşi, UDMR şi Budapesta insistş. De ce?
- Simplu. Ungurii sunt un popor mic şi vor sa fie mai mare. Şi, bineînţeles, au nevoie şi de mult teritoriu. În această idee, extremiştii din Ungaria şi Ardeal acţionează neobosiţi.
- Din aceasta cauza se afla Moldova, şi, implicit, România, în faţa unui pericol real ?
- Dupa părerea mea nu, pentru că biserica veghează. Atăt timp căt clerul catolic este atent la toate aceste acţiuni, nu se poate întâmpla nimic. Şi autoritaţile laice ar trebui să manifeste mai mult interes. Dacă vom închide ochii şi se vor face şcoli în limba maghiară, sau se va sluji în biserică în aceeaşi limbă, atunci da ! Se poate vorbi de un pericol potenţial. Dar eu vă garantez, în numele Bisericii Catolice, că în Moldova nu se va întâmpla aşa ceva.

In Desteptarea de vineri, 12 martie 2004, sub titlul "Ofensivă udemeristă la Pustiana - Şcoala din Pustiana riscă să rămână fără învăţământ în limba română!" Dan Mindirigiu scrie:

Situaţia care se înregistrează în satul Pustiana, din comuna Parjol, tinde să devină alarmantă. În fond, lucrurile se petrec la fel ca în zicală cu "eu iţi dau un deget şi îmi iei apoi mâna intreagă ". După cum se ştie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a creat cadrul legal potrivit exigenţelor Uniunii Europene, prin care elevii ceangăi să înveţe limba maghiară, înfiinţând în cursul anului şcolar 2002-2003, grupe de predare a limbii maghiare, 3-4 ore saptămânal, în regim simultan, în localităţile Cleja şi Pustiana. (.) Dacă facem o socoteală, din cei 200 de elevi ai şcolii din Pustiana, 90 urmează cursurile în limba maghiară, ceea ce va duce în curând la înregistrarea unui fapt de neimaginat, învătământul în limba română va deveni facultativ, spre bucuria AMCM şi UDMR !"