 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
| |
Noi
despre noi
|
|
|
Avem
o moștenire...
Să o aruncăm...
Sau să o păstrăm...
|
|
|
"Numele
meu este Robu Alexandru și sunt ceangău din Săbăoani.
Școala primară și liceul le-am terminat în satul meu natal,
după care am absolvit cursurile unei facultăți cu profil tehnic
din Iași. După terminarea studiilor superioare m-am stabilit
în Cluj-Napoca unde locuiesc și muncesc și în prezent. Mi-am
dat seama încă din perioada studiilor, că ceangăii au trăsături
etnice și lingvistice speciale, tradiții vechi și o mare diversitate
folclorică și culturală. Identitatea mea, ca și a ceangăilor
din care fac parte, s-a bazat pe religia romano-catolică și
limba vorbită în familie. Acest lucru nu m-a împiedicat să studiez
în limba română și pe măsură ce am asimilat cât mai multe cunoștințe
în etapele parcurse, mi-am format conștiința care îmi spune,
că nu trebuie să-mi fie rușine de originea mea și să nu-i disprețuiesc
sau ocolesc pe aceia din mijlocul cărora provin.
În toată această perioadă nu m-am simțit izolat, disprețuit
sau considerat inferior de către majoritatea românească în mijlocul
căreia eram la studii, la locul de muncă sau în alte ocazii
acolo, unde împrejurările m-au purtat, dimpotrivă, am simțit
din partea lor simpatie și dorința de a cunoaște date și elemente
noi despre tradițiile și obiceiurile noastre. În nici o ipostază
în care m-a purtat destinul nu m-am simțit complexat și inferior
atunci când am folosit limba mea maternă.
Înțelegerea și toleranța creștinească au făcut și fac posibil
dialogul și conviețuirea cu cei din jurul meu, indiferent de
etnie și confesiune religioasă. Niciodată nu am simțit răutate,
dușmănie sau invidie din partea celor cărora le-am declarat
sincer și simplu originea și confesiunea mea.
Întotdeauna mă întorc acasă cu multă bucurie, nostalgie și
amintiri deosebite în satul meu de origine. Locul cel mai plăcut
și plin de liniște din sufletul meu este acasă." |
|
|
|
Iștoc
Gheorghe din comuna Cleja, județul Bacău:
"Primele
mele cuvinte pronunțate spre bucuria familiei au fost apika
și mámika. Și astăzi, după mai mult de jumătate de secol de
la naștere folosesc limba maternă maghiară învățată de la
părinții mei.
În primii ani de școală apika mă chestiona asupra noilor
cuvinte românești învățate, în serile mai liniștite când nu
venea frânt de pe câmp. Al doilea ciclu de școală l-am continuat
la Liceul Pedagogic din Bacău, secția maghiară. După un an
am fost nevoit să continui în Ardeal, deoarece din 1959 în
Moldova nu s-a mai putut învăța în limba maternă. La Reghin
am învățat într-o școală care avea secțiile română, maghiară
și germană. Acel mediu m-a format, am învățat respectul reciproc,
toleranța.
După terminarea școlii medii, am venit înapoi în Moldova
și trăind zi de zi am făcut cunoștință cu o altă filozofie
de viață.
La o "discuție prietenoasă"cu ocazia unei convocări
la securitate când un domn maior încerca să-mi explice originea
mea, să mă convingă cu ideile din cartea domnului Mărtinaș,
i-am spus: "dacă tot sunt denumit ungur de către colegii
ortodocși, de ce încercați să contraziceți memoria colectivă
a unui popor în mijlocul căruia trăim."
Din Transilvania a venit de-a lungul secolelor populația
maghiară de religie catolică pe teritoriul moldovean și urmașii
lor trăiesc și în zilele noastre păstrându-și vorba și credința.
Fiind urmașul lor, mă simt obligat moralmente ca să-mi păstrez
credința și limba strămoșilor, astfel respectând porunca a
patra din cele zece ale lui Dumnezeu." |
(Foto:
Csoma Gergely) |
|
|
Turbuc
Laurențiu din Arini scrie în limba maternă începând din
clasa a IV-a, iar după un an de cursuri a scris o compunere
din care vă prezentăm un fragment:
"Engem Turbuk Lacinak hívnak. Tizenegy éves vagyok,
és az ötödik osztályba járok. Jó jegyeim vannak a skolában.
Magyarfaluban lakok, csángó fiú vagyok. Szeretem a falumat,
mert inkább beszélnek magyarul, és mert sok becsületes ember
van a faluban. Vannak kisgyerekek akikről nem is hinné el
az ember, hogy milyen ügyesek, ha nem ismerné. Magyarfalu
szép, ahogy kinéz.
Szeretem a magyar hangot és a magyar nyelvet.
Tanultam számítógépezni, és nagyon szeretem. És az orgát
is. Szeretném, ha nekem is lenne. Szoktam énekelni, mikor
magamra vagyok otthon. Mikor jönnek haza a szüleim, akkor
hallgatok el.
Én nagyon szeretem a szüleimet és a testvéreimet. Ötön
vagyunk gyerkek a családban, és a szüleimmel heten. Én a második
gyerek vagyok.
Most Sárival tanulom a magyar nyelvet, az ábécére bácsi
Gergely tanított. Nagyon örülök, hogy tudok magyarul, és nagyon
szeretem a magyar nyelvet."
Adică:
"Mă numesc Turbuc Laurențiu. Am unsprezece
ani și sunt în clasa a V-a. Am note bune la școală. Locuiesc
la Arini, sunt băiat ceangău. Îmi place satul meu, fiindcă
sunt mulți oameni cinstiți în sat și pentru că se vorbește
ungurește. La noi sunt copii mici atât de isteți, încât nu
ți-ar veni să crezi, dacă nu i-ai cunoaște. E frumos la Arini,
satul arată bine.
Îmi place cum sună limba maghiară. Am învățat să folosesc
calculatorul, și îmi place foarte mult. Și orga îmi place.
Mi-ar place să am și eu una. Când sunt singur acasă, de obicei
cânt, și când se întorc părinții, atunci tac.
Îi iubesc mult pe părinții și pe frații mei. Suntem cinci
copii în familie și cu părinții mei suntem șapte. Eu sunt
al doilea copil.
Acuma orele de maghiară le ține doamna Sári, alfabetul
ne-a învățat nenea Gergely.
Sunt tare bucuros că știu ungurește, și îmi place mult
limba maghiară." |
|
|
| Iancu
Laura, studentă din Arini, județul Bacău a cules în satul
său natal povești populare în limba maghiară și le-a publicat
într-o carte (Johófiú Jankó), pe a cărei copertă este fotografia
bunicilor ei. În aprile 2004 a apărut la Miercurea Ciuc a doua
carte a Laurei Iancu: volumul său de poezii în limba maghiară
(Pár csángó szó). |
|
|
|
|
Molnar
Adrian, elev din Lespezi: "A lészpedi lányok nagyon
dolgosak. Ők majd mindent tudnak csinálni. Az őszen ők mennek
kukorica szedni, faszuica szedni, csiókán vágni, szőlő szedni
és nyesni. Este jönnek haza, csinálnak ételt az embereknek
és ezután mennek a templomba. A télen ők szőnek, varrnak katrincákot,
ruhákat, bernéceket és gúnyákat a bubáknak. Szeretném, hogy
nekem is egy ilyen asszonyom legyen."
Adică: "Fetele din Lespezi sunt foarte harnice.
Ele știu să facă de toate. Toamna ele merg să culeagă porumbul,
fasolea, să taie coceni, să culeagă struguri. Seara vin acasă,
fac de mâncare la bărbați și după aceea merg la biserică.
Iarna țes, fac catrințe, batice, bârnețe și hăinuțe pentru
copii. Aș vrea să am și eu o astfel de soție."
|
|
| |
|
|
 |
|
 |
|