Noi despre noi

 

Avem o moștenire...
Să o aruncăm...
Sau să o păstrăm...

 

"Numele meu este Robu Alexandru și sunt ceangău din Săbăoani. Școala primară și liceul le-am terminat în satul meu natal, după care am absolvit cursurile unei facultăți cu profil tehnic din Iași. După terminarea studiilor superioare m-am stabilit în Cluj-Napoca unde locuiesc și muncesc și în prezent. Mi-am dat seama încă din perioada studiilor, că ceangăii au trăsături etnice și lingvistice speciale, tradiții vechi și o mare diversitate folclorică și culturală. Identitatea mea, ca și a ceangăilor din care fac parte, s-a bazat pe religia romano-catolică și limba vorbită în familie. Acest lucru nu m-a împiedicat să studiez în limba română și pe măsură ce am asimilat cât mai multe cunoștințe în etapele parcurse, mi-am format conștiința care îmi spune, că nu trebuie să-mi fie rușine de originea mea și să nu-i disprețuiesc sau ocolesc pe aceia din mijlocul cărora provin.
În toată această perioadă nu m-am simțit izolat, disprețuit sau considerat inferior de către majoritatea românească în mijlocul căreia eram la studii, la locul de muncă sau în alte ocazii acolo, unde împrejurările m-au purtat, dimpotrivă, am simțit din partea lor simpatie și dorința de a cunoaște date și elemente noi despre tradițiile și obiceiurile noastre. În nici o ipostază în care m-a purtat destinul nu m-am simțit complexat și inferior atunci când am folosit limba mea maternă.
Înțelegerea și toleranța creștinească au făcut și fac posibil dialogul și conviețuirea cu cei din jurul meu, indiferent de etnie și confesiune religioasă. Niciodată nu am simțit răutate, dușmănie sau invidie din partea celor cărora le-am declarat sincer și simplu originea și confesiunea mea.
Întotdeauna mă întorc acasă cu multă bucurie, nostalgie și amintiri deosebite în satul meu de origine. Locul cel mai plăcut și plin de liniște din sufletul meu este acasă."
 

Iștoc Gheorghe din comuna Cleja, județul Bacău:

"Primele mele cuvinte pronunțate spre bucuria familiei au fost apika și mámika. Și astăzi, după mai mult de jumătate de secol de la naștere folosesc limba maternă maghiară învățată de la părinții mei.
În primii ani de școală apika mă chestiona asupra noilor cuvinte românești învățate, în serile mai liniștite când nu venea frânt de pe câmp. Al doilea ciclu de școală l-am continuat la Liceul Pedagogic din Bacău, secția maghiară. După un an am fost nevoit să continui în Ardeal, deoarece din 1959 în Moldova nu s-a mai putut învăța în limba maternă. La Reghin am învățat într-o școală care avea secțiile română, maghiară și germană. Acel mediu m-a format, am învățat respectul reciproc, toleranța.
După terminarea școlii medii, am venit înapoi în Moldova și trăind zi de zi am făcut cunoștință cu o altă filozofie de viață.
La o "discuție prietenoasă"cu ocazia unei convocări la securitate când un domn maior încerca să-mi explice originea mea, să mă convingă cu ideile din cartea domnului Mărtinaș, i-am spus: "dacă tot sunt denumit ungur de către colegii ortodocși, de ce încercați să contraziceți memoria colectivă a unui popor în mijlocul căruia trăim."
Din Transilvania a venit de-a lungul secolelor populația maghiară de religie catolică pe teritoriul moldovean și urmașii lor trăiesc și în zilele noastre păstrându-și vorba și credința. Fiind urmașul lor, mă simt obligat moralmente ca să-mi păstrez credința și limba strămoșilor, astfel respectând porunca a patra din cele zece ale lui Dumnezeu."


(Foto: Csoma Gergely)

Turbuc Laurențiu din Arini scrie în limba maternă începând din clasa a IV-a, iar după un an de cursuri a scris o compunere din care vă prezentăm un fragment:
"Engem Turbuk Lacinak hívnak. Tizenegy éves vagyok, és az ötödik osztályba járok. Jó jegyeim vannak a skolában. Magyarfaluban lakok, csángó fiú vagyok. Szeretem a falumat, mert inkább beszélnek magyarul, és mert sok becsületes ember van a faluban. Vannak kisgyerekek akikről nem is hinné el az ember, hogy milyen ügyesek, ha nem ismerné. Magyarfalu szép, ahogy kinéz.
Szeretem a magyar hangot és a magyar nyelvet.
Tanultam számítógépezni, és nagyon szeretem. És az orgát is. Szeretném, ha nekem is lenne. Szoktam énekelni, mikor magamra vagyok otthon. Mikor jönnek haza a szüleim, akkor hallgatok el.
Én nagyon szeretem a szüleimet és a testvéreimet. Ötön vagyunk gyerkek a családban, és a szüleimmel heten. Én a második gyerek vagyok.
Most Sárival tanulom a magyar nyelvet, az ábécére bácsi Gergely tanított. Nagyon örülök, hogy tudok magyarul, és nagyon szeretem a magyar nyelvet."
Adică:
"Mă numesc Turbuc Laurențiu. Am unsprezece ani și sunt în clasa a V-a. Am note bune la școală. Locuiesc la Arini, sunt băiat ceangău. Îmi place satul meu, fiindcă sunt mulți oameni cinstiți în sat și pentru că se vorbește ungurește. La noi sunt copii mici atât de isteți, încât nu ți-ar veni să crezi, dacă nu i-ai cunoaște. E frumos la Arini, satul arată bine.
Îmi place cum sună limba maghiară. Am învățat să folosesc calculatorul, și îmi place foarte mult. Și orga îmi place. Mi-ar place să am și eu una. Când sunt singur acasă, de obicei cânt, și când se întorc părinții, atunci tac.
Îi iubesc mult pe părinții și pe frații mei. Suntem cinci copii în familie și cu părinții mei suntem șapte. Eu sunt al doilea copil.
Acuma orele de maghiară le ține doamna Sári, alfabetul ne-a învățat nenea Gergely.
Sunt tare bucuros că știu ungurește, și îmi place mult limba maghiară."


Iancu Laura, studentă din Arini, județul Bacău a cules în satul său natal povești populare în limba maghiară și le-a publicat într-o carte (Johófiú Jankó), pe a cărei copertă este fotografia bunicilor ei. În aprile 2004 a apărut la Miercurea Ciuc a doua carte a Laurei Iancu: volumul său de poezii în limba maghiară (Pár csángó szó).  
 

Molnar Adrian, elev din Lespezi: "A lészpedi lányok nagyon dolgosak. Ők majd mindent tudnak csinálni. Az őszen ők mennek kukorica szedni, faszuica szedni, csiókán vágni, szőlő szedni és nyesni. Este jönnek haza, csinálnak ételt az embereknek és ezután mennek a templomba. A télen ők szőnek, varrnak katrincákot, ruhákat, bernéceket és gúnyákat a bubáknak. Szeretném, hogy nekem is egy ilyen asszonyom legyen."
Adică: "Fetele din Lespezi sunt foarte harnice. Ele știu să facă de toate. Toamna ele merg să culeagă porumbul, fasolea, să taie coceni, să culeagă struguri. Seara vin acasă, fac de mâncare la bărbați și după aceea merg la biserică. Iarna țes, fac catrințe, batice, bârnețe și hăinuțe pentru copii. Aș vrea să am și eu o astfel de soție."