Teoria originii românești

 
Teoria originii românești a ceangăilor a fost lansată prima dată în timpul dictaturii lui Antonescu, în 1942: cartea preotului Iosif Petru Pal a fost o reacție de apărare față de politica regimului antonescian.

În acei ani,  persoanele aparținând minorităților naționale erau amenințate cu deportarea, drepturile lor cetățenești elementare erau încălcate. Nu aveau voie să cumpere pământ dacă nu prezentau autorităților locale un certificat care să ateste originea lor românească.

Câțiva preoți catolici din Moldova, printre care și Iosif Petru Pal au fost anchetați, fiind pe nedrept învinuiți de atitudine antiromânească și ofensă adusă autorității de stat. De aceea, Iosif Petru Pal a luat apărarea preoților și a credincioșilor catolici, încercând să demonstreze că în Moldova, comunitatea catolică ar avea "origine românească". În acest fel el spera să convingă guvernul pro-fascist și autoritățile locale să-i lase în pace pe preoți și pe ceilalți credincioși, să respecte drepturile lor cetățenești.

 Putem înțelege gestul preoților, care în acele vremuri grele au vrut binele credincioșilor. Ei se simțeau obligați să se adreseze astfel dictatorului Antonescu: "Domnule General, sunteți alesul Providenței, pentru restaurarea Patriei. La clădirea ei noi Vă stăm la dispoziție, la ordine, nu ca niște cărămizi de lut, ci ca lespezi de granit, gata cu sufletul și cu tot ce avem și suntem, a Vă urma. Noi Vă putem asigura cu jurământ solemn că: conduși de Păstorul nostru P. S. S. Episcopul de Iași, Mihai Robu, linia noastră de conduită este: naționalismul cel mai curat și integral. Cu asemenea sentimente depunem înaintea Domniei Voastre cel mai respectuos devotament, pe care noi aci subscriși îl nutrim față de Conducătorul Providențial al Patriei." (Extras din scrisoarea preoților, redactată de Iosif Petru Pal în 1941). Dacă în anii 1940 această atitudine putea fi în folosul comunității, astăzi ea nu-și mai are rostul. 

Conform teoriei create de Iosif Petru Pal, cu prilejul despărțirii bisericilor ortodoxă și romano-catolică (1054), o parte din românii din Moldova ar fi rămas fideli bisericii romano-catolice, ei fiind apoi maghiarizați de biserica catolică maghiară chiar în Moldova.(!) O altă "descoperire" a sa este că "numărul Românilor catolici a sporit la 1352, fiindcă oamenii coborâți din Maramureș cu Dragoș erau catolici de rit latin". Nici un istoric adevărat nu putea accepta astfel de idei, de aceea s-a încercat mai târziu să se demonstreze altfel "originea românească" a ceangăilor, prin teoria lui Dumitru Mărtinaș. El a schimbat ipoteza lui Iosif Pal, afirmând că strămoșii ceangăilor erau români ortodocși din Transilvania, care au fost siliți să treacă la religia catolică. Astfel, după ce au fost "parțial maghiarizați" în Transilvania, s-ar fi refugiat în Moldova în jurul anului 1700, ca să scape de opresiunea maghiară. Această nouă teorie a originii românești a fost lansată de regimul Ceaușescu în 1985, când la intervenția secției de propagandă a partidului comunist a apărut cartea lui Dumitru Mărtinaș. "Graiul lor specific transilvănean reprezintă dovada peremptorie a originii lor românești" scrie autorul. Prin "grai transilvănean" el înțelege în primul rând vorbirea limbii române cu s în loc de ș.
"Cu străinii vorbesc în grai moldovenesc, iar acasă, în familie, vorbesc graiul lor specific transilvănean." El susține astfel că ceangăii vorbesc în familie dialectul transilvănean al limbii române și în afara familiei vorbesc dialectul moldovenesc al limbii române.



Cine a fost în Transilvania poate să spună dacă a auzit români vorbind cu s în loc de ș. În realitate, actele ungurești scrise în Transilvania medievală conțin deseori această formă arhaică a limbii maghiare, cu s în loc de ș, așa cum se mai aude azi la unii catolici din Moldova. Dialectologii au stabilit că vorbirea limbii române cu s în loc de ș la o parte din catolicii din Moldova și la unii români din Banat a apărut sub influența limbii maghiare.

Cine e pe coperta cărții lui Mărtinaș? Au pus fotografia lui Hodorog Luța din Cleja, care și-a afirmat cu tărie identitatea maghiară până la moartea ei, în 1990. Ea a participat cu regularitate la mișcarea pentru păstrarea tradițiilor populare, organizată de intelectualii maghiari din Ardeal în perioada anilor 1970. A apărut de mai multe ori la emisiunea în limba maghiară a TVR unde a prezentat cântece, povești, balade în limba maghiară. După obiceiul strămoșesc, în fiecare an de Rusalii Luța néni mergea în pelerinaj la Șumuleu Ciuc împreună cu alți săteni. Calvarul ei a început după aceste apariții publice, casa ei a fost percheziționată de mai multe ori, cărțile ei în limba maghiară au fost confiscate, a fost jignită și pălmuită de oamenii lui Ceaușescu.




Fotografiile cu Hodorog Luța care împodobesc prima ediție a cărții lui Mărtinaș au fost realizate de Szabó Tamás cu ocazia cercetărilor etnografice pentru volumul Moldvai csángó népmûvészet (Arta populară a ceangăilor), apărut la București cu 4 ani înaintea cărții lui Mărtinaș.

În volumul  Szeret vize martján (Pe malul Siretului) au încăput numai o parte din sutele de cântece, balade, strigături, basme populare în limba maghiară, care au fost culese de la Hodorog Luța de către etnograful Pozsony Ferenc.

Pentru că în 1985 conducerea partidului comunist a ordonat publicarea urgentă a unei cărți despre originea românească a ceangăilor, s-au folosit abuziv fotografiile cu Hodorog Luța: ea a fost pusă astfel să ilustreze exact contrariul a ceea ce simțea și susținea. Așa a apărut falsificarea istoriei ceangăilor, având pe copertă poza lui Hodorog Luța, o femeie hărțuită de comuniști pentru conștiința și trăirea identității sale maghiare.

 

Ilustrație din cartea lui Dumitru Mărtinaș:
"Un moment istoric: Papa Ioan Paul II.
oficiază la Roma (30 octombrie 1983)
beatificarea lui Ieremia Valahul, plecat
din Sasca (Baia) în anul 1574"


Ilustrație din cartea lui Dumitru Mărtinaș:
"Vizita de lucru a tovarășului
Nicolae Ceaușescu la Comânești (Jud. Bacău)"
Când politica de asimilare o cere, se poate inventa orice. Fotografia unui papă anticomunist și pozele unui dictator sângeros, demolator de biserici - Ceaușescu - ilustrează cartea lui Mărtinaș din 1985. Acest fapt subliniază caracterul forțat al teoriilor din carte. Acolo sunt amestecate câteva lucruri adevărate, cu jumătăți de adevăruri și cu neadevăruri. O mulțime de documente istorice și realități sunt ascunse sau falsificate, tocmai pentru că documentele vorbesc despre originea maghiară a ceangăilor, la fel și marii istorici români. Teoria lui Dumitru Mărtinaș "a fost lansată de către Securitate în anii '80, în cadrul politicii asimilaționiste practicate de regimul din acei ani", explică publicistul și editorul Gabriel Andreescu, unul dintre membrii marcanți ai societății civile românești în cartea sa: Extremismul de dreapta în România.

După apariția cărții lui Mărtinaș în 1985 a urmat interzicerea cuvântului ceangău în cărți și reviste, astfel încât numai după
1989 s-a mai putut scrie despre ceangăi în România. Tot după 1985 s-au interzis cercetările etnografice și istorice referitoare la ceangăi, iar cercetătorii prinși în satele catolice din Moldova fără aprobare de la partid erau anchetați în beciurile securității.
"Deoarece în România ultimelor decenii comunismul a luat forma național-comunismului iar pe de altă parte, regimul Ceaușescu a dorit să iasă de sub controlul URSS, securitatea română a fost instruită într-un spirit agresiv naționalist. Securitatea a avut printre sarcini supravegherea măsurilor de asimilare a maghiarilor -  în particular, a ceangăilor maghiari-, combaterea acțiunilor externe care aduceau atingere "imaginii țării", conlucrarea cu foști prolegionari din străinătate în scopul promovării unei istorii grandilocvente. Toată această tradiție instituțională a devenit, după 1990 un balast dur, dar și instrument pentru promovarea intereselor foștilor ofițeri ai regimului defunct." (Extras din cartea lui Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România, Cluj-Napoca, 2003.)

Cu toate încercările de falsificare, adevărul istoric rămâne același. Marii istorici români și maghiari arată că la întemeierea Moldovei, strămoșii catolicilor din Moldova erau în majoritate maghiari stabiliți acolo, la hotarul Europei creștine. Iar recunoașterea originii maghiare a ceangăilor, deci recunoașterea adevărului istoric, nu are nimic antiromânesc. România este țara tuturor celor 17 etnii care trăiesc în ea, nu este numai a cetățenilor de origine română. Bun cetățean al unei țări poate fi oricine, indiferent de naționalitatea sau originea lui etnică.

Catolicii au participat la apărarea Moldovei și mai târziu a României. În Moldova, unde, așa cum arată Cantemir și ceilalți istorici, multe nații au locuit, ungurii si românii, oamenii de rând, au conviețuit pașnic. Sute de ani ei au împrumutat unii de la alții cuvinte și tradiții, au învățat unii de la alții meșteșuguri, au schimbat roadele muncii lor, și până în secolul al XVI-lea români și unguri conduceau pe rând unele orașe moldovenești (printre care Bacău și Huși, conform episcopului Bandini, istoricilor Nicolae Iorga și Constantin C. Giurescu).

În viitor, cultura ceangăiască ar putea fi un exemplu de conviețuire armonioasă româno-maghiară. În primul rând, pentru că ceangăii cunosc ambele limbi, iar în cultura lor populară conviețuiesc în mod fericit atât valori de origine maghiară cât și influențe românești din Moldova. Ceangăii sunt cei mai interesați să fie relații bune între români și maghiari, pentru că în ultima sută de ani, conflictele s-au răsfrânt direct și dureros asupra lor. În ambele țări și în Europa se afirmă tot mai puternic ideea că pentru cele două popoare, singura cale de viitor este colaborarea întemeiată pe respect reciproc, în Europa unită.