 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
| |
| ::
Istorie |
|
|
| |
|
|
| Istorici
români despre ceangăi |
|
DIMITRIE
CANTEMIR
Descriptio Moldaviae, 1716.
"Rușii și ungurii au fost totdeauna în Moldova țărani.
Aceia care au fost aduși din Țara Leșească (Polonia) în mijlocul
Moldovei și-au uitat, cu scurgerea vremii, limba lor și și-au
însușit-o pe cea moldovenească; iar aceia care locuiesc la hotarul
Podoliei vorbesc și astăzi leșește sau rusește. Fiindcă
ungurii au rămas neclintiți în legea lor papistășească, și-au
păstrat și limba țării lor: dar ei înțeleg cu toții și limba
moldovenească." |
|
RADU
ROSETTI
Despre unguri și episcopiile catolice
din Moldova, București, 1905.
"Strămoșii ceangăilor au alcătuit niște colonii militare,
aduse de coroana ungară în Moldova pentru paza graniței regatului
și așezate chiar pe graniță, alcătuită de râul Siretiu." |
|
PETRE
P. PANAITESCU
Istoria românilor pentru clasa a VIII-a secundară, București
1990.
"Secuii au trecut și dincolo de Carpați, formând în Moldova
populația numită a ceangăilor." |
|
NICOLAE
IORGA
Istoria românilor prin călători, București 1981.
"Venim acum la coloniile ungurești de la noi (...) cum
am văzut, când a fost vorba de întemeierea Moldovei, ea a fost
concepută de regele Ungariei ca o provincie a lui. (...) Populația
ungurească e deci veche. O parte stă în legătură cu secuimea,
fără îndoială. Aceasta este originea populației ungurești din
județul Bacău. Satele lor sunt făcute după norme românești,
și numite, nu după sfinți, ci după întemeietori: Tămășeni, de
la Tamás, numele unguresc al lui Toma, ori, în Romanul vecin,
Săbăoani de la Sabău (Szabó), care înseamnă croitor. (
) Venim
la ceea ce ne spune însuși episcopul Querini, episcopul numit
la sfârșitul veacului al XVI-lea. (
) În ceea ce privește predica
la sate, ni se spune că se făcea în limba ungurească. Mai târziu,
în secolul al XVII-lea această limbă a fost înlocuită în parte
prin cea românească, pe când călugării erau în cea mai mare
parte italieni." |
|
NICOLAE
IORGA
România cum era până la 1918, București 1940.
"Agiudul e într-un ținut cu totul șes, de și vecin cu munții
înalți ai Putnei. E un vechiu târg, ale cărui începuturi se
ridică în veacul al XIII-lea, când Ungurii veniți de peste munte
se întinseră până la Siretiu în țara nouă a episcopului Cumanilor,
păstor de lege catolică la margenea Tătărimii. Agiud e un nume
cu sufix unguresc, cum se află câteva în Ardeal și foarte multe
în Țara Ungurească; apropiatul Sascut, cu noua-i fabrică de
zahăr, amintește în numele său o "fântână săsească"
(Szász-kút). De fapt, venirea Ungurilor din valea Slănicului
e cu mult mai veche decât vremea antreprenorilor. Încă de la
începutul veacului al XIII-lea ei s-au coborât în pământurile
episcopului catolic al Cumanilor, ajungând pe această cale până
la apa Siretiului." |
|
CONSTANTIN
C. GIURESCU, DINU C. GIURESCU
Istoria românilor, vol I, București 1975.
"De la o vreme, unii din secui trecură și peste munți,
stabilindu-se în părțile Bacăului și Romanului: urmașii lor
sunt ceangăii de astăzi." |
|
GHEORGHE
I. BRĂTIANU
Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești,
București 1980.
"Odată cu românii din Ardeal și Maramureș, unguri și secui
au coborât prin pasul Oituzului și valea Trotușului în ținutul
Bacăului; fie că ceangăii de astăzi sunt coborâtori din ei,
sau că alcătuiesc urmele altor populații, pecenegi sau cumani,
trecute la legea creștină, care au sălășuit în Moldova." |
|
Gh.
I. NĂSTASE
Ungurii din Moldova la 1646 după "Codex Bandinus",
Chișinău 19351936.
"Dacă, după cum se susține și cum credem și noi că-i adevărat
în general, elementul unguresc cel mai vechi din Moldova apuseană
este colonizat de stăpânirea ungurească din sec. XII, XIII și
XIV care se întindea și în regiunile de la răsărit de Carpații
moldovenești, apoi acea stăpânire n-a putut să se propage, teritorialicește,
decât până la Siret; cel puțin cursul mijlociu al acestui râu,
jalonat de grupări de colonii ungurești la gura Bistriței și
acea a Moldovei a fost hotarul statului unguresc spre răsărit
înainte de întemeierea statului moldovenesc. (...)
Dintre așezările ungurești din Moldova, mai vechi decât anul
1646, au putut să conserve unguri de proveniență anterioară
acestei date numai următoarele: Grozeștii, Târgu-Trotuș, Fărăoanii,
Valea Seacă, Trebeșu, Tămășanii, Agiudenii, Răchitenii, Tețcanii,
Săbăoanii-Leucușenii, Hârlăul, Cotnarii, Hușii și poate, Bacăul
și Romanul. Numai în aceste așezări și în coloniile fiice ce
au roit din vechile colonii elementul unguresc are o vechime
mai mare decât anul 1646, pe teritoriul Moldovei. (...) O parte
din catolici erau sași, cari erau cu mult mai puțini decât ungurii." |
|
OCTAV
GEORGE LECCA:
Dicționar istoric, arheologic și geografic al României,
București 1937.
" Încă din secolul 13 aflăm pe Secui răspândiți prin partea
de jos a Moldovei actuale (Bacău-Putna), în valea Trotușului.
Ei țineau de episcopia catolică a Milcoviei din secolul 13,
apoi de a Bacăului. Sate secuiești se întâlnesc mai târziu și
pe valea Siretului, răspândite prin ținuturile Bacău, Roman,
Iași. Acești secui din Moldova sunt cunoscuți sub numele de
"ciangăi". (...) Colonii maghiare (secuiești) din
veacurile de mijloc au rămas până azi și în Moldova, grupate
în câteva sate (ciangăi)."
|
|
|
 |
|
 |
|
