Vă propunem să vedeţi cât de mult seamănă situaţia aromânilor şi a vlahilor cu cea a catolicilor vorbitori de limbă maghiară din Moldova.
Înainte de a se ocupa de cultura ceangăilor, Consiliul Europei a adoptat o Recomandare pentru apărarea culturii aromânilor. Deputatul Luis Maria de Puig (Spania) a prezentat raportul despre aromâni la Strasbourg la 20 februarie 1996, arătând că aromânii sunt o ramură a poporului român. Conform specialiştilor, de origine aromână sunt în jur de 1,5 milioane de persoane, cele mai multe în Grecia (regiunea muntoasă Pind) şi Macedonia; grupuri mai mici sunt în Albania, Serbia şi Bulgaria. Aromânii au ajuns şi în România, prin emigrări succesive şi colonizare, astăzi locuiesc mai ales în Dobrogea. În Albania ei nu sunt recunoscuţi decât în calitate de comunitate folclorică; în Grecia, sunt consideraţi greci vorbitori de dialect latin, iar în Bulgaria li se spune vlahi, fără a avea un statut bine definit.

Astăzi, românii plecaţi în Occident, la muncă provizorie se întorc cu un plus atât sub aspect material cât şi spiritual. Mulţi dintre ei au înţeles acolo, printre străini, departe de prigoana naţionalist-comunistă, că vremea pribegiei etnice s-a încheiat. Reveniţi acasă, aceştia nu-şi mai ascund apartenenţa la o entitate non-sârbă, fie că se declară români, fie vlahi, fără teama de repercursiuni. Noi nu am învăţat niciodată limba română literară. Cum am moştenit limba, aşa o vorbim, ne lămureşte Dimitrie Crăciun, fondatorul MDRS. Unele cuvinte nu le înţelegem, dar când ne unim într-o vorbă mai lungă, într-o conversaţie, cu românii din România, nu sunt probleme. Lumea nu ştie să citească cărţi în limba română. Ştiu să citească numai oamenii care sunt şcolarizaţi, cu gimnaziu, cu facultăţi. Până acum populaţia noastră nu a fost recunoscută nici ca minoritate naţională, nici ca grup etnic. Poporul nostru nu ştie bine, dar nici nu are de unde să ştie, să-şi recunoască naţionalitatea. Manualele de istorie încep cu venirea slavilor pe Balcani.

Un paradox al propagandei comuniste de la Belgrad l-a reprezentat contradicţia dintre atitudinea intransigentă faţă de drepturile naţionale ale minorităţii vlahe şi exploatarea bagajului cultural al acestora în scopuri politice. Diversele posturi publice de televiziune invocă folclorul vlahilor ca fiind cel mai băştinaş. Sârbii vorbesc despre obiceiurile vlahe ca aparţinând celui mai vechi popor sârbesc de pe Balcani. După cum arată Dimitrie Crăciun, în opinia fostului preşedinte Iugoslav, Zoran Lilici, fiu al unei românce din satul Brza Palanka, la sud de Dunăre trăiesc cam 700.000 de vlahi, care vlahi nu sunt români, ci reprezintă cei mai vechi sârbi de pe Balcani. Când un astfel de om, care a trăt cu noi, spune aşa ceva, înseamă că ceva nu e în regulă, conchide Crăciun." (extrase din ziarul Ziua).

Între cele două războaie mondiale, Fundaţia Regală din România trimitea învăţători, profesori, preoţi şi medici în comunităţile româneşti din Balcani, oferea burse de studiu. În Balcani funcţionau atunci peste 200 de şcoli româneşti.
Astăzi Ministerul Învăţământului şi Ministerul Culturii din România, precum şi unele asociaţii neguvernamentale oferă burse în România pentru elevi, studenţi, doctoranzi şi profesori de origine română. În Serbia, Albania şi Macedonia, publicaţiile, şcolile şi bisericile româneşti primesc sprijin material din România.