VI. Educaţie

Legislaţia română privind educaţia prevede, că părinţii pot alege limba în care să fie educaţi copiii lor (art. 180 din legea învăţământului din 1995). Există trei posibilităţi: educaţie în limba română, educaţie în limba maternă, cu predarea istoriei şi geografiei în limba română şi educaţie în limba română, cu limba maternă ca materie opţională (ultima fiind varianta aleasă de cei mai mulţi părinţi ceangăi)."

Pe baza raportului de mai sus, întocmit de doamna deputat Tytti Isohookana-Asunmaa, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a  adoptat Recomandarea 1521 din 23 mai 2001, cu scopul de a încuraja România să ratifice Carta europeană a limbilor regionale şi minoritare şi să-i sprijine pe ceangăi.
Recomandarea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, inclusiv cu votul reprezentantului României, şi cuprinde următoarele puncte:

Ţara Galilor din
Marea Britanie:
statul respectă
limba tradiţională
a comunităţii.

"Pentru a-i încuraja pe ceangăi să dorească în mod activ să păstreze aceste valori culturale unice şi importante chiar la nivel european, situaţia prezentă trebuie schimbată. Aceste valori nu trebuie asociate cu sărăcia sau izolarea şi ele nu trebuie dispreţuite. Acest lucru se poate realiza doar prin întărirea populaţiei, atât din punct de vedere cultural, cât şi economic, astfel:
 

I. Posibilitatea de a beneficia de educaţie în limba maternă ar trebui garantată, conform cu Constituţia română şi cu legislaţia despre educaţie;
II. Părinţii ceangăi ar trebui să fie informaţi despre legile româneşti cu privire la educaţie, şi ar trebui date instrucţiuni referitoare la modalităţile de aplicare a prevederilor despre limbi;
III. Ar trebui să existe posibilitatea de a participa la slujbe romano-catolice în limba ceangăilor în bisericile din satele ceangăieşti, şi ceangăii ar trebui să aibă posibilitatea de a cânta vechile lor cântece în limba maternă;
IV. Toate asociaţiile ceangăieşti ar trebui să fie recunoscute oficial şi susţinute. O atenţie deosebită ar trebui dată înregistrării corecte a minorităţii ceangăieşti la următorul recensământ oficial;
V. Ar trebui încurajat accesul la mijloacele de informare moderne. Un ajutor financiar ar trebui acordat asociaţiilor ceangăilor, în limita fondurilor disponibile, pentru a fi ajutate să-şi afirme activ propria lor identitate (mai ales printr-o publicaţie lunară şi funcţionarea unui radiou local);
VI. Programe specifice ar trebui create pentru promovarea culturii ceangăilor în cadrul măsurilor de sensibilizare a populaţiei despre această cultură şi pentru cultivarea respectului faţă de minorităţi. Conferinţe internaţionale şi seminarii de experţi ar trebui organizate pentru studierea culturii ceangăilor;
VII. O campanie de informare ar trebui începută în România pentru a face cunoscută cultura ceangăiască şi avantajele cooperării între majoritate şi minorităţi;
VIII. Ar trebui să fie înregistrate carateristicile lingvistice şi etno-grafice ale ceangăilor;
IX. Ar trebui să fie sprijinită dezvoltarea economică a regiunii, mai ales prin înfiinţarea de întreprinderi mici şi mijlocii în satele ceangăieşti."

Consiliul Europei din
Strasbourg