IV. Limba ceangăilor

Orice s-ar dezbate legat de limba ceangăilor, nu poate exista nici un dubiu, că este o formă a limbii maghiare, care aparţine familiei fino-ugrice. Acest grup etnic a fost izolat de dezvoltarea culturală maghiară. Limba maghiară a trecut printr-o perioadă de înnoire în secolele XVIII-XIX, dar acest lucru nu a afectat limba ceangăilor. Cel mai vechi subdialect al lor, ceangăiasca nordică, păstrează numeroase elemente din maghiara vorbită în evul mediu târziu. De asemenea, conţine elemente noi, specifice zonei lingvistice. Împrăştierea geografică a aşezărilor ceangăilor şi izolarea lor relativă au contribuit la dezvoltarea limbii neomogene, cu toate că experienţa ne arată că diferitele dialecte sunt reciproc înţelese, iar acei ceangăi, care încă vorbesc limba lor, înţeleg maghiara modernă. 

Acest dialect moldovean din familia fino-ugrică a fost îmbogăţit cu numeroase elemente lexicale ale limbii române, aparţinând familiei indo-europene. De asemenea, există numeroase expresii maghiare, împrumutate în dialectul român vorbit în Moldova, de multe ori referitoare la agricultură, meşteşuguri şi administraţie.
Azi în Moldova, limba şcolii şi a bisericii este româna. Ministerul Educaţiei din România organizează de asemenea învăţământ în ucraineană, precum şi predarea limbilor poloneză, romani şi rusă ca limbă maternă, pentru copiii aparţinând acestor minorităţi. Cu toate acestea, nu există predarea limbii maghiare în satele ceangăilor. (Nota red.: din 2002, după observaţiile oficiale repetate ale instituţiilor europene, s-a pus în aplicare  legea românească a învăţământului şi în judeţul Bacău, organizându-se predarea limbii maghiare pentru copiii ai căror părinţi au cerut. Încă din 2003, în şcolile din 7 sate din judeţul Bacău se predau oficial ore de limba maghiară).

Limba maghiară a supravieţuit de-a lungul secolelor ca limba familiei şi a comunităţii rurale. Cultura epică - poveştile şi legendele - încă bogată printre oamenii în vârstă şi transmisă pe cale orală, a contribuit semnificativ la păstrarea limbii.

Cu toate acestea, azi dialectul ceangăilor este în faţa extincţiei şi poate fi şters în două generaţii. Autoritatea limbii române, învăţată în şcoală, este mult mai mare printre tineri, decât cea a limbii maghiare folosită în familie. Limba română este într-o situaţie de monopol asigurată de cultura oficială şi de mass-media, aşa încât tinerii folosesc limba familiei din ce în ce mai puţin în comunicarea dintre ei.

Fără un sprijin puternic, oficial, acordat limbii materne a ceangăilor, va dispare fără îndoială o moştenire europeană, o moştenire care a păstrat dezvoltarea culturală, elementele influenţei reciproce şi a simbiozei etnice dintre maghiari şi români. În comunităţile ceangăilor din nord care sunt cele mai interesante din punct de vedere lingvistic şi etnografic, nici o persoană sub 40 de ani nu vorbeşte limba ceangăilor.