:: www.ceangai.ro :: Cultura

Petrás Mária Artistă plastică şi cântăreaţă
S-a născut la19 ianuarie 1957 la Gioseni (jud. Bacău) într-o familie de ţărani, mai are şapte fraţi. Şcoala a început-o în Gioseni la şase ani, atunci s-a întâlnit prima dată cu limba română. Şcoala profesională a absolvit-o la Braşov: acolo a urmat şi şcoala de grafică timp de trei ani. După examenul de bacalaureat a lucrat ca decorator într-o fabrică din Braşov. Pentru afişele de teatru pe care le-a realizat, a obţinut premiul întâi la un concurs naţional de grafică înainte de 1989. Din 1990 trăieşte împreună cu copiii ei în Ungaria, unde a absolvit Facultatea de Arte Plastice, secţia de ceramică. Tot acolo a absolvit şi masteratul cu calificativul excelent. Lucrarea ei de diplomă este o ceramică înaltă de trei metri şi jumătate şi lată de doi metri, şi se află astăzi în mănăstirea franciscană din Deva. Este cunoscută ca o talentată cântăreaţă de muzică ceangăiască, face parte dintr-o formaţie de muzică populară, vocea ei apare pe mai multe discuri, este invitată să prezinte cântecele ceangăilor la festivaluri şi alte evenimente culturale. A avut 80 de expoziţii în Ungaria, dar operele sale au mai fost admirate şi în Italia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Din păcate în România nu este la fel de bine cunoscută, numai la Cluj a avut o expoziţie.
Petrás Mária se prezintă astfel: "Hitvallásom Abban a világban, amelyben születtem, imádságos harangozással kezdődött a nap, és avval is ért véget. A családok gazdagságát nyolc-tíz-tizenkét gyermek jelentette. Az öt évestől a legöregebbekig mindenkinek nélkülözhetetlen szerepe volt. Hétköznap azért dolgozott az ember erővel és szorgalommal, mert előtte állt egy-egy ünnep. Az ünnep előtt mindig nagy készülődések voltak. Az emberek kitisztították lelküket, életüket, házukat, istálóikat, ólaikat, kertjeiket, falujukat, megbocsátottak, megbékültek, misére mentek szép ünneplő ruhában, és délután megjárták egymást. Az ünnepek nagy örömmel teltek, mindent meg tudtak teremteni maguknak úgy, hogy nem voltak senkinek a szolgái. Tudták, hogy mi a rendje a világnak, mert a nap, a hold, a csillagok, az időjárás és a mélységes hitük útba igazították őket. Akármit nem cselekedtek, akármit nem ejtettek ki a szájukon. Névtelen szentek között nőttem fel, akik a sereg gyermekükkel körülvéve tudtak énekelve fonni, szőni, gyönyörűen hímezni, varázslatossá tenni azt a nehéz világot. Böjttel és imádsággal, Mária erejével elmesszítették a testi-lelki bajokat. Az ő képüket szeretném példaként a világ elé tárni!" Adică: "În lumea în care m-am născut, ziua începea cu sunetul clopotelor care îndemna la rugăciune, şi tot aşa se termina. Bogăţia familiilor însemna opt, zece sau doisprezece copii. Toată lumea, de la cel mai mic până la cel mai bătrân, avea un rol de neânlocuit. În zilele de lucru oamenii munceau cu toate puterile pentru că se apropia o sărbătoare. Întotdeauna se făceau mari pregătiri înainte de sărbătoare. Oamenii îşi curăţau sufletele, vieţile, casele, grajdurile, grădinile, satele, se iertau, se împăcau, mergeu la slujbă cu haine de sărbătoare şi după amiaza se vizitau. Sărbătorile erau pline de bucurie. Aveau tot ce le trebuia, nu erau slugile nimănui. Ştiau care este rânduiala în lume, pentru că erau călăuziţi de soare, de lună, de stele, de vreme şi de credinţa lor profundă. Nu făceau şi nu spuneau orice. Am crescut printre sfinte anonime, care înconjurate de ceata lor de copii ştiau să toarcă, să ţese, să brodeze cântând, ştiau să dea farmec acelei vieţi grele. Cu post şi rugăciune, cu puterea Sfintei Maria îndepărtau suferinţele trupeşti şi sufleteşti. Icoana şi exemplul acestor sfinte anonime aş vrea să le prezint lumii întregi."