Duma Istvan Andras:

Duma Istvan Andras trăieşte la Cleja, satul în care s-a născut în 1955. Poeziile sale sunt scrise în dialectul local, deşi nu a avut posibilitatea să înveţe la şcoala scrisul în limba lui materna. Editura Hargita din Miercurea Ciuc a publicat în anul 2000 volumul său de versuri "En orszagom Moldova" (Tara mea Moldova).
Versurile lui sunt străbătute de dorinţa de adevar şi libertate. În frămăntările vieţii, în faţa dragostei, a morţii şi a nedreptăţii, îşi găseşte sprijin în credinţă. "Leg eloszer ember vagyak / Ez utan vagyak magyar" (In primul rand sunt om,/ Si mai apoi sunt ungur) sintetizeaza o ierarhie a valorilor pe care o regăsim în poeziile sale.
Ca pentru oricare om, primul gând este pentru locul natal, cu aceasta dedicaţie începe cartea sa de poezii:

"Lassad Uram Falumat
Eletben hogy haladik
Viseld hozzaja gondadot
Mig a foldon letezik

Gyonyoru szep gyermekeit
Minden rossztol orizd meg
Szep fiatal viragait
Vilagsagban tartsad meg

Oregegnek nyugadalmat
Egeszseget es nagy beket
Ugy adsz nekiek hatalmat
Akik eltek Istenert.

Ezt ajanlja a faluert
Nyomorodott klezsei
Mert ugy erez o is mindent
Mint a regi osei."

( Priveşte Doamne la satul meu
Cum işi trăieşte viaţa
Către el îndreaptă-Ţi grija
Cât va fi pe pământ

Păzeşte-i de orice rău
Pe minunaţii săi copii
Şi luminează
Frumoasele lui flori tinere

Linişte pentru bătrâni
Sănătate şi pace
Dă putere celor care
Au trăit pentru Dumnezeu

Asta doresc pentru satul meu
Pentru sărmanii clejani
Că aşa simţim şi noi
La fel ca strămoşii noştri.)

Dragostea pentru satul lui, pentru neamul lui este însoţită de durerea în faţa pierderii treptate a limbii stramoşeşti, a identităţii culturale:

."Nagy kodben setetben uszkalunk
Lasacskan lasacskan ki hulunk

El fogunk feleitni apankot
Nem fogun usmerni anyankot
Oseink nem fognak letezni
Masakat kezdunk lesz tisztelni

Meg fogjuk mi mindent gyulolni
Tovekbol lasacskan rathatni
Aszt fagjuk magunkrol mondoni
Mint szinjatso szinpadon tancolni"

(Înotăm în ceaţa şi în întuneric
Ne împrăştiem încetul cu încetul

Ne vom uita tatăl
N-o sa ne mai recunoaştem mama
Stramoşii noştri nu vor mai exista
Vom începe să-i cinstim pe alţii

Vom urî totul
Vom putrezi încet de la rădăcini
Ca şi actorii într-un teatru
Vom dansa şi vom vorbi despre noi )

Viaţa trebuie trăită demn, preţuind libertatea dată de Dumnezeu:

"Egy harc maradt az eletem
De erzem most hogy megelem
Nem vagyok eletben halott
Teremtett Istentol szabaditott
Telek be az akaratat"

(O luptă este viaţa mea
Dar măcar simt că trăiesc
În viaţă nu sunt ca un mort
Dumnezeu m-a creat şi m-a eliberat
Facă-se în voia Sa)

În acord cu idealurile sale, Duma Istvan Andras lucreaza pentru cultivarea limbii şi a tradiţiilor comunităţii sale. De mai mulţi ani a organizat cursuri de limba maghiară, cursuri de dans şi fluier la fundaţia infiintata de el cu numele "Siret-Cleja".