Bun cunoscător al istoriei, al oamenilor şi locurilor Moldovei, Mihail Sadoveanu i-a cuprins şi pe catolici în opera sa. Câteva exemple:

"Iară până atuncea să ne mângâiem, fraţilor, cu nădejdea şi cu acest vin cam acru din viile ciangăilor, de la ţinutul Bacăului. Iaca, bine trăim noi cu aceşti ciangăi de lege şi limbă străină. Şi ei plugari, şi noi plugari, suntem ca fraţii. (...) Iar noi le plătim ciangăilor pe două vedre de vin un ban de aramă, ca acesta care a ieşit la domnia lui Ion-Vodă, cu chipul măriei sale."
(Din volumul Nicoară Potcoavă - Presvitera Olimbiada)

"De câteva zile trecuse din Ţara Leşască hotarul un străin, care venea de mai departe şi urma, cu tovarăşi, drumul cel mare din valea Siretului. Era un cuvios personagiu eclesiastic din ordinul Sfântului Augustin. (...)
- Rugaţi pe căpitan să-mi spuie dacă mai avem mult până la Săbăoani, zise abatele.Căpitanul Ilie Turculeţ călărea înainte. Avea urechea ageră. Se opri.
- Mai avem un ceas de drum, vorbi el întocându-i obrazu-i smead, cu ochii împungători şi sprâncenaţi. Ajungem la vreme în astă sară.(...)
- Ce este domnule? Mă vezi neliniştit, cum eram înainte de a trece graniţa Poloniei.
- Nu-i de atât, că la Săbăoani în sat, venind slujitorii Domniei pentru strângerea dărilor, au fost împresuraţi şi loviţi de ostaşi nemţi. Cei care au scăpat au strigat şi-au chemat de la ţinutul Cârligăturii şi de la scaunul Domniei ajutor. Venind steagul de răzăşi, care e de rând la slujba domnească, a pus stăpânire pe sat. Dar şi nemţilor le-a căzut ajutor de la margine; ş-a fost acolo învăluire şi bătaie. Aşa că ungurii din sat au pus mâna pe ce-au avut şi unii stau să-şi apere ce-i al lor, iar alţii, lepădând tot, vor să fugă ca să-şi scape vieţile... Asta-i.
- Cum? Au pătruns nemţii până la Săbăoani? întrebă surprins de Marenne.
- Au pătruns, şi mă mir. Slujba lor, la leşi, este să ţie trecătorile muntelui şi cetăţile de la poale. Au ieşit în valea Siretului fără poruncă şi cu primejdie căci, oricât vor fi fiind de viteji, sunt puţini şi steagurile Domniei îi pot împresura şi apuca de grumaz.
- Au atacat Săbăoanii?
- Da.
- Atunci nu putem trece.(...)"
(Din romanul: Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă)