Nicolae Suţu, fiul domnitorului Alexandru Suţu, este considerat unul dintre primii economişti şi statisticieni români. Cartea lui, Noţiuni statistice asupra Moldovei, a apărut la Iaşi în 1852.

Foarte bogată în informaţii precise despre geografia, economia şi situaţia social-politică a Moldovei, lucrarea cuprinde şi o statistică amănunţită a populaţiei pe regiuni, stări sociale şi ocupaţii. Structura etnică a populaţiei este descrisă astfel: "Noi nu vom vorbi aice despre streinii din toate naţiile ce nu prea pitrecu multu, dară provizoriu pe pământu moldovenescu. Ni vom mărgini a însemna populaţiile ce s-au întrupatu cu naţia pământeană şi care, sau prin pitrecere învechită, sau prin însemnătatea numărului lor, trebuiescu să se numească dearândul; aşa sîntu: Grecii, Bulgarii, Armenii, Evreii, Ţiganii, Ungurii, Germanii. (...)

Ungurii numiţi şi Ceangăi.

Partea muntoasă a apusului Moldovei după spusa lui Cantemir se ţinea de Transilvania până în timpul lui Ştefan cel Mare şi locuită de Secui, colonişti maghiari, care aveau pământuri şi în astă parte de munţi. Erezia lui Ioan Hus ocazionă o strămutare însemnată din Unguri care după istoricul Marcus Bonfinie trecură în Moldova şi întemeiară poliţia (n.r.: oraşul) Huşi.

Asupririle la care Secuii erau supuşi şi recrutările îndemnară în mai multe epoci necurmate pe populaţiile ungureşti a-şi părăsi patria şi a se statornici în Moldova. (...)
În privinţa religiilor principale numărul total al populaţiei se poate împărţi în chipul următor:

Catolicii au în ţară 73 de biserici, dintre care 2 catedrale la Iaşi şi la Bacău, 17 parohii şi 54 biserici filiale. Şeful acestor biserici împărţite în patru ţinuturi este un episcop vizitator: fiecare ţinut are un vicar şi fiecare biserică filială un preot."