Nicolae Iorga: Istoria românilor prin călători, Bucureşti 1981:
"De la Hârlău, coborând puţin mai la sud, e Cotnarul. Bandini află că vierii cei mai vechi veniseră aici din Ungaria. Şi pe această vreme aveau vii şi domnul şi boierii, ba încâ şi mitropolitul, dacă nu episcopii catolici, după cari un deal se zicea: la biscup."(...) Comunitatea catolicilor, cu trei lăcaşuri, avea din viile sale pe an o sută de vase cu vin pe care-l vindea cu 15 scuzi. Locuitorii mai erau saşi şi unguri, cei din urmă fiind mai mulţi, dar cei dintâi mai bogaţi. Dăinuia şi o şcoală cu un dascăl sas pentru cetit şi scris. Românii erau mai puţini. Fuseseră odată trei "frăţii" bisericeşti la catolici: una a ungurilor, două ale saşilor care se uniseră între dânsele (...) Sunt 60 de case de catolici saşi " de fapt germani din  părţile de lângă Tisa, vechi vieri germani de la Tokay."

C. C. Giurescu: Târguri sau  oraşe şi cetăţi moldovene:
La 28 mai 1470, Ştefan cel Mare cumpără de la oamenii noştri săraci din târgul Hârlăului anume Carlac al lui Laslo şi Tot Iştfan şi Staşco şi Sebiştian şi Fasechiş şi Imbriv  9 fălci şi 4 paşi de vie, în hotarul târgului, cu 544 de zloţi tătăreşti.”

V. A. Ureche: Codex Bandinus - Memoriu asupra scrierei lui Bandinus de la 1646, Analele Academiei Române, Bucureşti.

"Bandinus zice că numele oraşului i-a venit de la cel dintâi plantator de vii în Moldova. Pe când ţara aceasta era tributară din vechime regelui Ungariei, s-a întâmplat oarecând, ca un domnitor oarecare al acestei ţări să călătorească la Buda, la regele, unde gustând excelentele vinuri ungureşti, şi-a exprimat părerea de rău că în ţara lui, deşi cu pământ roditor, nu se face vin. De aceea a cerut de la rege să-i dea un om care să exceleze în ştiinţa plantării viei. Regele i-a asigurat pe un german cu numele Gutnar, care din ordinul domnitorului a călătorit prin toată ţara Moldovei şi a aflat munţii şi dealurile potrivite pentru plantarea de viţă. Mai presus de orice alte locuri a ales această localitate, care era nepotrivită pentru înfiinţarea de oraş, necurgând pe acolo nici o apă. Cu toate aceste inconveniente, ademeniţi de speranţa unui vin bun plantară viţă, construiră bordeie şi după numele inventatorului Gutnar, care înseamnă bonus stultus sau după cum unii pretind Gutnor, adică bonus ventus, numiră şi localitatea şi după acea Gutnar trecând în Kutnar, scriseră numele oraşului Kutnar sau Kottnar şi din bordeiaşe umile crescu un oraş celebru în care, din cauza viilor, nu numai Domnitorul, dar şi toţi fruntaşii Moldovei, ba încă şi mulţi din Polonia îşi cumpără vii şi le locuiesc. (...)
Bandinus zice că, fiind întrebaţi catolicii pentru ce se împotrivesc la canoanele bisericii şi pentru ce nu se supun autorităţii prelaţilor şi de ce îşi vatămă propria lor conştiinţă, ba încă cad în pedeapsa excomunicaţiunii, la aceasta răspunseră că n-au aflat alt mijloc faţă cu avariţia unora din episcopi şi cu modul de a lucra al misionarilor pentru care nimic n-a fost neîngăduit. Cu degetul ei arată viile cetăţenilor de la Roman şi de la Iaşi care, crezând cu uşurinţă pe acei călugări care se lăudau cu cărţi de la sacra congregaţiune, îşi administrau averile după voia lor şi desfăcură viile şi bisericile. Acei misionari însă ca rândunelele veneau şi se întorceau pe atâtea capete câte veneau, tot pe atâtea dispoziţiuni şi păreri aduceau. Biserica de la Cotnari mai precaută ca celelalte, nu s-a încrezut scrisorilor celor mute ci virtuţilor celor grăitoare de o viaţă exemplară şi această grijă n-a dat loc misionarilor scandaloşi şi de aceea la dânşii au rămas în floare cele trei temple, viile stau bine lucrate şi cuvântul dumnezeiesc li se predică."